• Estetică – pentru armonizarea
  proporțiilor feței
• Funcțională – pentru îmbunătățirea
  respirației
• Reconstructivă – pentru corectarea
  defectelor congenitale sau traumatice

O astfel de intervenție este recomandată
atunci când:

• Dimensiunea nasului este disproporționată față de restul
  trăsăturilor feței (prea mic sau prea mare).
•  Forma nasului este vizibil
  asimetrică.
•  Narile sunt prea largi sau
  inestetice.
•  Vârful nasului este prea
  ascuțit, rotunjit sau căzut.
•  Există o
  cocoașă/protuberanță pe podul nasului.
•  Septul nazal este deviat și
  cauzează dificultăți de respirație.

În cadrul consultației inițiale la Rentea
Clinique, medicul analizează atent trăsăturile feței, precum și structura
internă și externă a nasului. Această evaluare îi permite chirurgului să
stabilească modificările necesare pentru obținerea unui rezultat estetic
și funcțional optim, verificând în același timp impactul asupra respirației.

Pentru a ajuta pacienții să vizualizeze rezultatul,
medicul poate utiliza programe de simulare 3D, care oferă o imagine de
ansamblu a formei dorite. Deși aceste simulări nu pot reda 100% rezultatul
final, ele sunt utile pentru a înțelege posibilitățile estetice ale
intervenției.

La Rentea Clinique, rinoplastia se
efectuează sub anestezie prin sedare controlată, cu monitorizare
permanentă de către medicul anestezist. Durata intervenției variază, în
general, între 2 și 3 ore, în funcție de complexitatea cazului.

Pentru corectarea diformităților sau
augmentarea structurii nazale, chirurgul poate utiliza grefe de cartilaj
autolog, prelevate din septul nazal. Dacă acestea nu sunt disponibile,
cartilajul poate fi recoltat de la ureche sau coaste.

Intervenția poate fi combinată cu alte proceduri
estetice pentru armonizarea trăsăturilor faciale, cum ar fi augmentarea
bărbiei cu acid hialuronic sau implant mentonier, reducând astfel percepția
unui nas disproporționat.

În cazul în care rezultatul primei rinoplastii
nu este satisfăcător, se poate realiza o rinoplastie secundară la minimum
12 luni după intervenția inițială, pentru a permite țesuturilor să se
vindece complet.

Variantele utilizate pentru augmentarea sau
netezirea diformităților de la nivelul nasului includ:

 Grefe de cartilaj autolog – recoltate
din septul nazal, ureche sau coaste, folosite pentru a adăuga volum sau a
corecta denivelările.

 Transplant de os – în cazuri complexe,
pentru susținere structurală suplimentară.

         Implanturi sintetice – silicon sau alte materiale biocompatibile, utilizate rar, când nu
există suficient țesut propriu.

 Injectări cu acid hialuronic – metodă
nechirurgicală pentru netezirea micilor imperfecțiuni sau ridicarea ușoară a
vârfului.

 Cartilaj modelat – prelucrat de chirurg
pentru a umple depresiuni sau a uniformiza suprafața nasului.

După rinoplastie, este recomandat repaus la pat, cu capul ușor ridicat peste nivelul
pieptului, pentru a diminua riscul de sângerări și inflamații.

În primele zile, pacientul poate
avea senzație de nas înfundat, cauzată de inflamație, de splinturile
interne care mențin căile nazale deschise sau de bandajele externe aplicate pentru
protecție. Aceste suporturi sunt, de obicei, îndepărtate
după 7–10 zile.

Umflăturile temporare și
eventualele echimoze în zona ochilor pot persista până la 3 săptămâni, fiind reacții normale postoperatorii. Activitățile obișnuite pot fi
reluate după această perioadă, însă efortul
fizic intens trebuie evitat pentru câteva
săptămâni suplimentare.

După câteva luni, nasul poate fi
expus la soare,
iar rezultatul final al intervenției poate fi apreciat corect la aproximativ 12 luni, când
inflamația se reduce complet și forma nasului se stabilizează.